VINÍL s. n. Radical organic obținut din etilenă. – Din fr. vinyle. (Sursa: DEX '98 )
VINÍL s.m. Radical organic, nesaturat, obținut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. [< germ. Vinyl, fr. vinyle]. (Sursa: DN )
VINÍL s. n. radical organic nesaturat, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei. (< fr. vinyle) (Sursa: MDN )
viníl s. n. (Sursa: Ortografic )
POLIACETAT DE VINÍL s. v. acetat de polivinil. (Sursa: Sinonime )
policlorúră de viníl s. f. + prep. + s. n. (sil. -clo-) (Sursa: Ortografic )
| vinil substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vinil | vinilul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | vinil | vinilului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
