VIGILÉNȚĂ, vigilențe, s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

VIGILÉNȚĂ s.f. 1. Atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaște cu pricepere dușmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde și a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

VIGILÉNȚĂ s. f. atenție încordată și susținută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă. (< fr. vigilance, lat. vigilantia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

VIGILÉNȚĂ s. atenție, grijă. (Manifestă multă ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

vigilénță s. f., g.-d. art. vigilénței; pl. vigilénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VIGILÉNȚĂ ~e f. 1) Atenție sporită și permanentă. 2) Supraveghere atentă și conștiincioasă a intereselor publice și de stat. [G.-D. vigilenței] /<fr. vigilance, lat. vigilantia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard