VÍDMĂ, vidme, s. f. (Reg.) 1. Arătare, fantomă, nălucă, stafie. 2. Vrăjitoare. ◊ Vidma pădurii = mama-pădurii. – Din ucr. vid'ma. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

VÍDMĂ s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

vídmă (-me), s. f. – Fantasmă, nălucă, stafie. Sb., rut. vidima „vrăjitoare”, pol. widma „nălucă” (Tiktin; Candrea). În Mold. Cf. iasmă „nălucă”, care ar putea fi foarte bine același cuvînt, cu pierderea inițialei ca în (v)iroagă. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

vídmă s. f., g.-d. art. vídmei; pl. vídme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VÍDMĂ ~e f. pop. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; arătare; fantomă; nălucă; vedenie. 2) fam. Femeie care face vrăji; vrăjitoare. 3) fam. depr. Femeie rea. /< ucr. vidjma (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

VIDMA-PĂDÚRII s. v. mama-pădurii. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard