VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség. (Sursa: DEX '98 )
VICLEȘÚG s. 1. v. ipocrizie. 2. v. subterfugiu. (Sursa: Sinonime )
vicleșúg s. n. (sil. -cle-), pl. vicleșúguri (Sursa: Ortografic )
VICLEȘÚG ~uri n. Faptă care denotă viclenie; truc. /<ung. hitlenség (Sursa: NODEX )
| vicleșug substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vicleșug | vicleșugul |
| plural | vicleșuguri | vicleșugurile |
| genitiv-dativ | singular | vicleșug | vicleșugului |
| plural | vicleșuguri | vicleșugurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
