VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire. (Sursa: DEX '98 )
VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].
(Sursa: DN )
VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire) (Sursa: MDN )
VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator. (Sursa: Sinonime )
vexatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. vexatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. vexatórii (Sursa: Ortografic )
VEXATÓRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau acțiuni) Care vexează; în stare să vexeze. /<fr. vexatoire (Sursa: NODEX )
| vexatoriu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vexatoriu | vexatoriul | vexatorie | vexatoria |
| plural | vexatorii | vexatoriii | vexatorii | vexatoriile |
| genitiv-dativ | singular | vexatoriu | vexatoriului | vexatorii | vexatoriei |
| plural | vexatorii | vexatoriilor | vexatorii | vexatoriilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
