VEXÁNT, -Ă adj. (Rar) Vexatoriu. [< fr. vexant]. (Sursa: DN )
VEXÁNT, -Ă adj. vexatoriu. (< fr. vexant) (Sursa: MDN )
VEXÁNT adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator. (Sursa: Sinonime )
vexánt adj. m., pl. vexánți; f. sg. vexántă, pl. vexánte (Sursa: Ortografic )
VEXÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care vexează; în stare să vexeze; ofensator; jignitor; insultător. Remarcă ~tă. /<fr. vexant (Sursa: NODEX )
| vexant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vexant | vexantul | vexantă | vexanta |
| plural | vexanți | vexanții | vexante | vexantele |
| genitiv-dativ | singular | vexant | vexantului | vexante | vexantei |
| plural | vexanți | vexanților | vexante | vexantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
