Dex.Ro Mobile
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare. (Sursa: DEX '98 )

VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare]. (Sursa: DN )

VEXÁ vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare) (Sursa: MDN )

VEXÁ vb. v. contraria. (Sursa: Sinonime )

VEXÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia. (Sursa: Sinonime )

vexá vb., ind. prez. 1 sg. vexéz, 3 sg. și pl. vexeáză (Sursa: Ortografic )

A VEXÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta; a ofensa. /<lat. vexare, fr. vexer (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
vexa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vexa vexare vexat vexând singular plural
vexea vexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vexez (să) vexez vexam vexai vexasem
a II-a (tu) vexezi (să) vexezi vexai vexași vexaseși
a III-a (el, ea) vexea (să) vexeze vexa vexă vexase
plural I (noi) vexăm (să) vexăm vexam vexarăm vexaserăm, vexasem*
a II-a (voi) vexați (să) vexați vexați vexarăți vexaserăți, vexaseți*
a III-a (ei, ele) vexea (să) vexeze vexau vexa vexaseră
* Formă nerecomandată