A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar
A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva
A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit
A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină
A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti
A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre
A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută
A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța
A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp)
A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută
A-i merge (sau a i se duce) buhul = a-i merge vestea, faima; a ajunge de pomină
A-și băga (sau a-și vârî) nasul în ceva (sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca într-o afacere, într-o problemă (care nu-l privește)
Cum (ți-)e habarul? = cum (îți) merge? cum stau lucrurile? Din haber, „veste, informație”
Cum am cumpărat-o, așa o vând = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora
Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții
Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate
Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie așa)
Om de paie = om fără personalitate, de care se servește cineva pentru a-și atinge un scop personal
Tacă-ți gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăvește! 3) A nu răspunde, a nu riposta
Vorba (sau povestea) cântecului = cum se zice; vorba ceea
VÉSTE,vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ. (Sursa: DEX '98 )
VÉSTE veștif. Informație care se aduce la cunoștința cuiva; știre; noutate; mesaj. ◊ Fără de ~ (saupe neprins de ~) pe neașteptate; deodată. A da de ~ a anunța; a înștiința. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. ◊ A i se duce (saua-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (saua i se duce) ~ea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veștii] /<sl. vĕsti (Sursa: NODEX )
VÉSTE s. 1. v. știre. 2. mesaj, știre, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea ~ ...)3. v. informație. 4. cunoștință, informație, știre, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?)5. faimă, renume, (rar) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.) (Sursa: Sinonime )
VÉSTE s. v. strigări, vestiri. (Sursa: Sinonime )
véste (vești), s. f. – 1. Știre, noutate, zvon. – 2. Faimă. Sl. vĕstĕ „faimă” (Miklosich, Lexicon, 122; Cihac, II, 455), de la vidĕti, viždą „a vedea”, cf. poveste, vedenie. – Der. vesti, vb. (a anunța); vestit, adj. (faimos, celebru); vestitor, adj. (care anunță, care vestește); prevesti, vb. (a anunța, a prezice), din sl. prĕdŭvĕstiti; prevestitor, adj. (care prezice, profetic); vestnic, s. m. (trimis), înv. (Sursa: DER )
véste s. f., g.-d. art. véștii; pl. vești (Sursa: Ortografic )
