Dex.Ro Mobile
VESTÁLĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis. (Sursa: DEX '98 )

VESTÁLĂ s.f. 1. (Ant.) Preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. 2. (Fig.) Femeie castă. [< lat. vestalis, cf. fr. vestale]. (Sursa: DN )

VESTÁLĂ s. f. (la romani) preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. ◊ femeie virtuoasă. (< fr. vestale, lat. vestalis) (Sursa: MDN )

vestálă s. f., g.-d. art. vestálei; pl. vestále (Sursa: Ortografic )

VESTÁLĂ ~e f. 1) (la romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta. 2) fig. livr. Femeie virtuoasă. /<fr. vestala, lat. vestalis, it. vestale (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
vestală   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vesta vestala
plural vestale vestalele
genitiv-dativ singular vestale vestalei
plural vestale vestalelor
vocativ singular vestală, vestalo
plural vestalelor