Dex.Ro Mobile
VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel. (Sursa: DEX '98 )

VESELÍ vb. v. distra. (Sursa: Sinonime )

VESELÍ vb. v. înveseli. (Sursa: Sinonime )

veselí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 sg. și pl. veseleáscă (Sursa: Ortografic )

VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din sl. veselŭ. (Sursa: DEX '98 )

A SE VESELÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi vesel; a fi plin de veselie. 2) A se deda plăcerilor lumești; a consuma timpul în distracții; a se desfăta; a petrece; a se distra; a se amuza. /<sl. veseliti (Sursa: NODEX )

VÉSEL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) și adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioșie, bună dispoziție, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri ~e. A zâmbi ~. 3) Care înveselește; care aduce dispoziție, voie bună. /<sl. veselu (Sursa: NODEX )

VÉSEL adj. 1. v. glumeț. 2. v. bucuros. 3. voios, (livr.) jovial, (rar) râzăreț, râzător, (pop.) tivilichiu, (înv. și reg.) sămărit, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, râzăcios, râzând, veget. (O fire ~.) 4. v. amuzant. 5. v. umoristic. (Sursa: Sinonime )

A (se) veseli ≠ a (se) întrista (Sursa: Antonime )

Vesel ≠ abătut, indispus, întristat, posac, posomorât, trist (Sursa: Antonime )

vésel (-lă), adj. – Bucuros, voios. Sl. veselŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453), cf. bg. vesel. – Der. veseli (var. înveseli), vb. (a se bine dispune, a se bucura; a se distra, a petrece), din sl. veseliti; veselie, s. f. (voioșie, bună-dispoziție; înv., petrecere veselă), din sl. veselije; (în)veselitor, adj. (care înveselește, voios); veselos (var. veselnic), adj. (voios, amuzant). (Sursa: DER )

vésel adj. m., pl. véseli; f. sg. véselă, pl. vésele (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
vesel   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vesel veselul veselă vesela
plural veseli veselii vesele veselele
genitiv-dativ singular vesel veselului vesele veselei
plural veseli veselilor vesele veselelor
vocativ singular veselule veselo
plural veselilor veselelor

veseli   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) veseli veselire veselit veselind singular plural
veselește veseliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) veselesc (să) veselesc veseleam veselii veselisem
a II-a (tu) veselești (să) veselești veseleai veseliși veseliseși
a III-a (el, ea) veselește (să) veselească veselea veseli veselise
plural I (noi) veselim (să) veselim veseleam veselirăm veseliserăm, veselisem*
a II-a (voi) veseliți (să) veseliți veseleați veselirăți veseliserăți, veseliseți*
a III-a (ei, ele) veselesc (să) veselească veseleau veseli veseliseră
* Formă nerecomandată