VERSATILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi versatil. – Din fr. versatilité. (Sursa: DEX '98 )
VERSATILITÁTE s.f. Nestatornicie; lipsă de fermitate. [Cf. fr. versatilité]. (Sursa: DN )
VERSATILITÁTE s. f. însușirea de a fi versatil. (< fr. versatilité) (Sursa: MDN )
versatilitáte s. f., g.-d. art. versatilității (Sursa: Ortografic )
| versatilitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | versatilitate | versatilitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | versatilități | versatilității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | versatilitate, versatilitateo |
| plural | — |
