VERNACULÁR, -Ă adj. (Liv.) Care este propriu unei țări. [< fr. vernaculaire, cf. lat. vernaculus – indigen]. (Sursa: DN )
VERNACULÁR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire) (Sursa: MDN )
vernaculár adj. m., pl. vernaculári; f. sg. vernaculáră, pl. vernaculáre (Sursa: Ortografic )
| vernacular adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vernacular | vernacularul | vernaculară | vernaculara |
| plural | vernaculari | vernacularii | vernaculare | vernacularele |
| genitiv-dativ | singular | vernacular | vernacularului | vernaculare | vernacularei |
| plural | vernaculari | vernacularilor | vernaculare | vernacularelor |
| vocativ | singular | vernacularule | vernacularo |
| plural | vernacularilor | vernacularelor |
