VERBALIZÁ, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experiență etc. – Din fr. verbaliser. (Sursa: DEX '98 )
VERBALIZÁ vb. I. tr. A da un caracter gramatical verbal; a avea caracter verbal. [Cf. it. verbalizzare]. (Sursa: DN )
VERBALIZÁ vb. tr. 1. a face (încheia) un proces-verbal. 2. a formula cu voce tare ceea ce era interiorizat. (< fr. verbaliser) (Sursa: MDN )
verbalizá vb., ind. prez. 1 sg. verbalizéz, 3 sg. și pl. verbalizeáză (Sursa: Ortografic )
A VERBALIZÁ ~éz intranz. A dresa sau a încheia un proces-verbal. /<fr. verbaliser, it. verbalizzare (Sursa: NODEX )
| verbaliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) verbaliza | verbalizare | verbalizat | verbalizând | singular | plural |
| verbalizează | verbalizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | verbalizez | (să) verbalizez | verbalizam | verbalizai | verbalizasem |
| a II-a (tu) | verbalizezi | (să) verbalizezi | verbalizai | verbalizași | verbalizaseși |
| a III-a (el, ea) | verbalizează | (să) verbalizeze | verbaliza | verbaliză | verbalizase |
| plural | I (noi) | verbalizăm | (să) verbalizăm | verbalizam | verbalizarăm | verbalizaserăm, verbalizasem* |
| a II-a (voi) | verbalizați | (să) verbalizați | verbalizați | verbalizarăți | verbalizaserăți, verbalizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | verbalizează | (să) verbalizeze | verbalizau | verbalizară | verbalizaseră |
* Formă nerecomandată
