VERBÁL, -Ă,verbali, -e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparține verbului (1), privitor la verb, de verb. ◊ Flexiune verbală = conjugare (2). – Din fr. verbal, lat. verbalis. (Sursa: DEX '98 )
VERBÁL, -Ăadj. Care se transmite prin viu grai, din gură în gură. ◊ Notă verbală = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. [Cf. lat. verbalis, fr. verbal]. (Sursa: DN )
VERBÁL, -Ăadj. 1. care se transmite prin viu grai; oral. ♦ notă ~ă = notă diplomatică nesemnată, echivalentă cu o declarație orală. 2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. ♦ flexiune ~ă = conjugare (1). ◊ cu valoare de verb. (< fr. verbal, lat. verbalis) (Sursa: MDN )
verbál adj. m., pl. verbáli; f. sg. verbálă, pl. verbále (Sursa: Ortografic )
VERBÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se realizează prin vorbire; oral. Expresie ~ă. ◊ Notă ~ă notă diplomatică fără semnătură, remisă de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat străin. /<fr. verbal, lat. verbalis (Sursa: NODEX )
VERBÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de un verb; propriu verbului. Desinență ~ă. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locuțiune ~ă. 3) Care derivă de la verb. /<fr. verbal, lat. verbalis (Sursa: NODEX )
PROCES-VERBÁL s. (rar) protocol, (înv.) jurnal, tacrir. (A încheia un ~.) (Sursa: Sinonime )
procés-verbál s. n., pl. procése-verbále (Sursa: Ortografic )
