A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3) (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi
A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva
A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.) (Adverbial; ) Din cale-afară, peste măsură
Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodată
Vorba ceea, expresie stereotipă folosită în povestire pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele spuse de cineva etc. Vorba cântecului = așa cum se știe din bătrâni
Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb
Vorbă veche = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb
VERB,verbe, s. n. 1. Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie. 2. (Livr.; la sg.) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvânt. – Din fr. verbe, lat. verbum. (Sursa: DEX '98 )
VERBs.n.1. Parte de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune sau o stare. 2. (Poet.; la sg.) Cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. [Pl. -be. / < lat. verbum, cf. fr. verbe]. (Sursa: DN )
VERBs. n. 1. parte de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune sau o stare. 2. (poet.; sg.) cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. 3. (inform.) parte a unei instrucțiuni care precizează întrebările puse unui ordinator. (< fr. verbe, lat. verbum) (Sursa: MDN )
VERB s. v. cuvânt, glas, grai, gură, limbaj, termen, voce, vorbă. (Sursa: Sinonime )
verb s. n., pl. vérbe (Sursa: Ortografic )
VERB ĕn. lingv. 1) Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce indică acțiunea, starea sau existența unui obiect. ◊ ~ auxiliar verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse. 2) la sing. livr. Mod de exprimare prin cuvânt; limbaj. / (Sursa: NODEX )
VERB COPULATÍV s. (GRAM.) copulă. (Sursa: Sinonime )
