VERACITÁTE s. f. (Livr.) Veridicitate. – Din fr. véracité, lat. veracitas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
VERACITÁTE f. livr. 1) Caracter veridic; veridicitate; autenticitate. Veracitatea unei mărturii. 2) Caracter fidel; fidelitate. A relata cu veracitate. [G.-D. veracității] /<fr. veracité (Sursa: NODEX )
VERACITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este adevărat, conform cu realitatea. [Cf. fr. véracité, lat. veracitas]. (Sursa: DN )
VERACITÁTE s. f. veridicitate. (< fr. véracité, lat. veracitas) (Sursa: MDN )
VERACITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridicitate. (Sursa: Sinonime )
veracitáte s. f., g.-d. art. veracității (Sursa: Ortografic )
| veracitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | veracitate | veracitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | veracități | veracității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | veracitate, veracitateo |
| plural | — |
