VENTRÍCUL, ventricule, s. n. (Anat.) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. – Din fr. ventricule, lat. ventriculus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. ventricule, cf. lat. ventriculus < venter – pântece]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

VENTRICUL2(O)- elem. „ventricul”. (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

VENTRÍCUL1 s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

VENTRÍCUL s. (înv.) talam. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ventrícul s. n., pl. ventrícule (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VENTRÍCUL ~ă (~i, ~e) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ (inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /<fr. ventricule, lat. ventriculus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard