Dex ventila, ventila, definiţie ventila, dex.ro Mobile

VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare. (Sursa: DEX '98 )

VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare]. (Sursa: DN )

VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare) (Sursa: MDN )

A VENTILÁ ~éz tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat prin ventilație. 2) fig. (idei, noutăți) A pune în circulație. /<fr. ventiler, lat. ventilare (Sursa: NODEX )

ventila verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ventila	ventilare	ventilat	ventilând	singular	plural
		(a) ventila	ventilare	ventilat	ventilând	ventilează	ventilați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ventilez	(să) ventilez	ventilam	ventilai	ventilasem
	a II-a (tu)	ventilezi	(să) ventilezi	ventilai	ventilași	ventilaseși
	a III-a (el, ea)	ventilează	(să) ventileze	ventila	ventilă	ventilase
plural	I (noi)	ventilăm	(să) ventilăm	ventilam	ventilarăm	ventilaserăm, ventilasem*
	a II-a (voi)	ventilați	(să) ventilați	ventilați	ventilarăți	ventilaserăți, ventilaseți*
	a III-a (ei, ele)	ventilează	(să) ventileze	ventilau	ventilară	ventilaseră

* Formă nerecomandată