VENALITÁTE, (2) venalități, s. f. 1. (Livr.) Însușirea, caracterul a ceea ce este venal. 2. Faptă venală. – Din fr. vénalité. (Sursa: DEX '98 )
VENALITÁTE f. Caracter venal; corup-tibilitate. [G.-D. venalității] /<fr. venalité, lat. venalitas (Sursa: NODEX )
VENALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este venal, coruptibil. ♦ (La pl.) Fapte de om venal. [Cf. fr. vénalité, lat. venalitas]. (Sursa: DN )
VENALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este venal. 2. faptă venală. (< fr. vénalité) (Sursa: MDN )
VENALITÁTE s. v. coruptibilitate, corupție. (Sursa: Sinonime )
venalitáte s. f., g.-d. art. venalității; (fapte) pl. venalități (Sursa: Ortografic )
| venalitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | venalitate | venalitatea |
| plural | venalități | venalitățile |
| genitiv-dativ | singular | venalități | venalității |
| plural | venalități | venalităților |
| vocativ | singular | venalitate, venalitateo |
| plural | venalităților |
