VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer. (Sursa: DEX '98 )
VEHICULÁ vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer]. (Sursa: DN )
VEHICULÁ vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer) (Sursa: MDN )
VEHICULÁ vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite. (Sursa: Sinonime )
vehiculá vb., ind. prez. 1 sg. vehiculéz, 3 sg. și pl. vehiculeáză (Sursa: Ortografic )
A VEHICULÁ ~éz tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer (Sursa: NODEX )
| vehicula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) vehicula | vehiculare | vehiculat | vehiculând | singular | plural |
| vehiculează | vehiculați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | vehiculez | (să) vehiculez | vehiculam | vehiculai | vehiculasem |
| a II-a (tu) | vehiculezi | (să) vehiculezi | vehiculai | vehiculași | vehiculaseși |
| a III-a (el, ea) | vehiculează | (să) vehiculeze | vehicula | vehiculă | vehiculase |
| plural | I (noi) | vehiculăm | (să) vehiculăm | vehiculam | vehicularăm | vehiculaserăm, vehiculasem* |
| a II-a (voi) | vehiculați | (să) vehiculați | vehiculați | vehicularăți | vehiculaserăți, vehiculaseți* |
| a III-a (ei, ele) | vehiculează | (să) vehiculeze | vehiculau | vehiculară | vehiculaseră |
* Formă nerecomandată
