VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
VEHEMÉNT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens]. (Sursa: DN )
VEHEMÉNT, -Ă adj. (despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos; aprig. (< fr. véhément, lat. vehemens) (Sursa: MDN )
VEHEMÉNT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest ~.) 2. v. impetuos. (Sursa: Sinonime )
vehemént adj. m., pl. veheménți; f. sg. veheméntă, pl. veheménte (Sursa: Ortografic )
VEHEMÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care manifestă vehemență; plin de vehemență. /<lat. vehemens, ~tis, fr. véhément (Sursa: NODEX )
| vehement adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vehement | vehementul | vehementă | vehementa |
| plural | vehemenți | vehemenții | vehemente | vehementele |
| genitiv-dativ | singular | vehement | vehementului | vehemente | vehementei |
| plural | vehemenți | vehemenților | vehemente | vehementelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
