VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate față de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

VASÁL s.m. și f. 1. (În orânduirea feudală) Persoană care depunea omagiu seniorului său. 2. Persoană sau țară supusă, înrobită unei alte persoane sau țări. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

VASÁL s. m. f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. (< fr. vassal) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

vasál s. m., adj. m., pl. vasáli; f. sg. vasálă, g.-d. art. vasálei, pl. vasále (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VASÁL1 ~i m. (în orânduirea feudală) Persoană care se supunea unui senior, având anumite obligații și care primea în schimb o feudă. /<fr. vassal (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

VASÁL2 ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane sau țări) Care se află în stare de dependență. /<fr. vassal (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard