Dex.Ro Mobile
Vezi 13 expresii

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară. (Sursa: DEX '98 )

VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra. (Sursa: DEX '98 )

VÂRÎ́, vâr, vb. IV. 1. Tranz. A băga, a introduce. ◊ Expr. A-i vârî cuiva (ceva) pe gât = a sili pe cineva să accepte un lucru împotriva voinței, interesului sau plăcerii sale. A-i vârî cuiva (ceva) în cap = a) a face pe cineva să priceapă bine un lucru; b) a face pe cineva să creadă ceea ce nu este adevărat; c) a sugera cuiva ceva. A-și vârî nasul în ceva (sau undeva, în toate) sau a-și vârî nasul unde nu-i fierbe oala = a se amesteca, a interveni (inoportun) în ceva (sau undeva, în toate) sau în lucruri care nu-l privesc. A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a se face să se cumințească. A vârî vrajbă (sau zâzanie, intrigă etc.) = a provoca (cu intenție) neințelegeri, ură, intrigi; a învrăjbi. ♦ A înfige, a împlânta. ♦ A investi bani, capital. 2. Tranz. A face (pe cineva) să intre undeva (de bunăvoie sau forțat). ◊ Expr. A vârî pe cineva (de viu) în groapă (sau în mormânt, în pământ) = a) a pricinui moartea cuiva, a omorî pe cineva cu zile; b) a cauza cuiva supărări foarte mari. A vârî (pe cineva) în boală (sau în toate bolile, în sperieți, în toți sperieții, în groază, în răcori) = a speria tare (pe cineva); a îngrozi, a înspăimânta, a înfricoșa. A vârî (pe cineva) la închisoare (sau la pușcărie) = a face să fie închis, întemnițat. 3. Refl. A intra, a se băga în... ◊ Expr. A se vârî sub pielea cuiva = a câștiga (prin mijloace nepermise) încrederea, protecția sau dragostea cuiva. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie angajat sau a angaja într-un serviciu. ♦ A se înghesui. ◊ Expr. A se vârî în sufletul cuiva = a plictisi pe cineva, manifestând un interes sau o simpatie prea stăruitoare, prea insistentă, agasantă. ♦ A se amesteca între alții (intervenind într-un sens oarecare). – Din sl. vreti. (Sursa: DEX '98 )

A SE VÂRÎ́ mă vâr intranz. A interveni între alții. ◊ ~ în sufletul cuiva a plictisi pe cineva cu cerințe insistente. ~ sub pielea cuiva a câștiga susținerea cuiva prin lingușire. /<sl. virĕti (Sursa: NODEX )

A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară (Sursa: NODEX )

A VÂRÎ́ vâr tranz. 1) (obiecte) A face să intre înăuntru; a băga; a introduce. ◊ A-i ~ cuiva (ceva) pe gât a forța pe cineva să facă ceva contra voinței sale. A-i ~ cuiva (ceva) în cap a) a face pe cineva să înțeleagă bine ceva; b) a-i insufla cuiva ceva. A-și ~ (sau ~ cuiva) mințile în cap a se cuminți sau a cuminți pe cineva. 2) (persoane) A face pe cineva să intre undeva benevol sau forțat. 3) (animale) A mâna, a băga înăuntru. ~ vacile în ocol. ◊ ~ pe cineva (de viu) în groapă (în mormânt sau în pământ) a-i amărî viața cuiva; a omorî. /<sl. virĕti (Sursa: NODEX )

vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză (Sursa: DOOM 2 )

vărát (pop.) s. n. (Sursa: DOOM 2 )

vâr'î (a ~) vb., ind. prez. 3 v'âră, 1 pl. vâr'âm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vâr'î 3 pl. vâr'âră; conj. prez. 3 să v'âre; ger. vâr'ând; part. vâr'ât (Sursa: DOOM 2 )

VĂRÁT s. v. văratic. (Sursa: Sinonime )

VÂRÂT s. 1. v. băgare. 2. v. băgare. 3. v. băgare. 4. băgare, intrare, introducere, vârâre. (~ul lui prin spărtura zidului.) (Sursa: Sinonime )

VÂRÎ vb. 1. v. băga. 2. a băga, a introduce, a pune. (~ vinul în damigeană, găina în traistă.) 3. a băga, a introduce, a trece. (~ ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se introduce. (S-a ~ în spărtura din zid.) 5. v. înfige. 6. v. îndesa. 7. v. îmbulzi. 8. v. închide. 9. v. amesteca. 10. a se angaja, a se băga, a intra, a se încadra, a se tocmi, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ argat la un moșier.) 11. v. investi. (Sursa: Sinonime )

A văra ≠ a ierna (Sursa: Antonime )

A vârî ≠ a scoate (Sursa: Antonime )

Vărat ≠ iernat (Sursa: Antonime )

vîrî (-r, -ît), vb. – A introduce, a băga. Sl. vrĕti „a închide” (Cihac, II, 457; Tiktin), cf. rus. vrytĭ „a introduce”. (Sursa: DER )

vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. și pl. văreáză (Sursa: Ortografic )

vărát s. n. (Sursa: Ortografic )

vârî́ vb., ind. prez. 1 sg. vâr, imperf. 3 sg. vârá, conj. prez. 3 sg. și pl. vâre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
văra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) văra vărare vărat vărând singular plural
vărea vărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vărez (să) vărez văram vărai vărasem
a II-a (tu) vărezi (să) vărezi vărai vărași văraseși
a III-a (el, ea) vărea (să) văreze văra vără vărase
plural I (noi) vărăm (să) vărăm văram vărarăm văraserăm, vărasem*
a II-a (voi) vărați (să) vărați vărați vărarăți văraserăți, văraseți*
a III-a (ei, ele) vărea (să) văreze vărau văra văraseră
* Formă nerecomandată

vărat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vărat văratul văra vărata
plural vărați vărații vărate văratele
genitiv-dativ singular vărat văratului vărate văratei
plural vărați văraților vărate văratelor
vocativ singular
plural

vârât   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vârât vârâtul vârâ vârâta
plural vârâți vârâții vârâte vârâtele
genitiv-dativ singular vârât vârâtului vârâte vârâtei
plural vârâți vârâților vârâte vârâtelor
vocativ singular
plural

vârî   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) vârî vârâre vârât vârând singular plural
vâ vârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vâr (să) vâr vâram vârâi vârâsem
a II-a (tu) vâri (să) vâri vârai vârâși vârâseși
a III-a (el, ea) vâ (să) vâre vâra vârî vârâse
plural I (noi) vârâm (să) vârâm vâram vârârăm vârâserăm, vârâsem*
a II-a (voi) vârâți (să) vârâți vârați vârârăți vârâserăți, vârâseți*
a III-a (ei, ele) vâ (să) vâre vârau vârâ vârâseră
* Formă nerecomandată