(A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte
A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba
A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală
A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt
A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni
A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
A da (sau a cădea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar
A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună
A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil
A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare)
A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului)
A merge în derivă = a naviga în voia vântului și a valurilor
A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă
A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost
A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.
A pune o vorbă (bună) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva
A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva
A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna
A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba
A ridica mâna (sau degetul) = a cere cuvântul
A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva)
A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă
A se așterne vântului = a alerga foarte repede
A se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = a întreprinde acțiuni inutile, ridicole; a se lupta cu dușmani ireali
A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede
A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi
A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli
A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje)
A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău
A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului
A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia)
A tăcea mâlc = a nu spune nici un cuvânt, a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic
A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja
A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate
A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite
A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit
A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat
A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn
A înțelege (sau a ști) de cuvânt = a asculta de spusele, de sfaturile cuiva
A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva
A ține o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu
A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva
A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a (-și) periclita situația
A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea nici un ban, a fi foarte sărac
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
A-i lua cuiva cuvântul = a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare)
A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje
VÂNT,vânturi, s. n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferența de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ◊ Vânt rău = întâmplare nenorocită care lovește pe cineva. ◊ Loc. adv. Ca vântul = foarte repede. ◊ Expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neașteptate. A se așterne vântului = a alerga foarte repede. A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede. Bate vântul, se spune când un loc, de obicei populat, este (temporar) pustiu. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vântul în buzunare = a nu avea nici un ban, a fi foarte sărac. A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală. Din (sau de la) cele patru vânturi = din toate părțile, de pretutindeni. A vedea dincotro bate vântul = a-și da seama de o situație, înainte ca lucrurile să se precizeze cu claritate. A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit. (Rar) A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi. 2. Aer, văzduh. ◊ Loc. adv. În vânt = a) în gol; b) în sus; c)fig. fără folos, zadarnic. 3. Curent de aer creat pe cale artificială (cu un dispozitiv, cu evantaiul etc.). 4. (În expr.) A face vânt = a) a împinge, a arunca, a azvârli; p. ext. a da afară (dintr-o slujbă); b) (fam.) a scăpa de cineva. A-și face (sau, rar, a-și da) vânt = a-și lua avânt, a porni cu viteză, cu avânt. A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului). 5. (Astron.; în sintagma) Vânt solar = flux de protoni și neutroni emiși continuu de Soare. – Lat. ventus. (Sursa: DEX '98 )
VÂNT ~urin. 1) Mișcare naturală a maselor de aer, provocată de diferența de temperatură și presiune atmosferică dintre două regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazăzi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorbă-n ~ vorbă fără rost. A-i bate (saua-i sufla cuiva) ~ul în buzunare (sauprin pungă) a nu avea nici o para chioară; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii în ~ a cheltui bani fără rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se împrăștia; a se pierde; a dispărea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situații, fără a ține seama de principii. A se da în ~ după cineva (sauceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-și face (saua face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificială (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a îmbrânci, a da afară pe cineva; c) a accelera o acțiune. A-și lua ~ a o porni cu viteză. 2) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer. ◊ În ~ a) în gol; b) în zadar, fără nici un rost; c) în sus. /<lat. ventus (Sursa: NODEX )
!róza-vấnturilor (reprezentare grafică) s. f. art., g.-d. art. rózei-vấnturilor (Sursa: DOOM 2 )
vânt s. n, pl. v'ânturi (Sursa: DOOM 2 )
BRÂUL-VÂNTULUI s. v. piedicuță. (Sursa: Sinonime )
BRÂUȘORUL-VÂNTULUI s. v. piedicuță. (Sursa: Sinonime )
FLOAREA-VÂNTULUI s. v. dedițel, floarea-paștelui. (Sursa: Sinonime )
IARBA-VÂNTULUI s. v. cătușnică, dedițel, iarba-câinelui, iarba-câmpului, obsigă, pir-de-țelină, pir gros, secărea, steliță, verigel. (Sursa: Sinonime )
MANȘĂ DE VÂNT s. mânecă de vânt. (Sursa: Sinonime )
MÂNECĂ DE VÂNT s. v. manșă de vânt. (Sursa: Sinonime )
PATUL-VÂNTULUI s. v. mături-de-vrăjitoare. (Sursa: Sinonime )
SCAIUL-VÂNTULUI s. v. scaiul-d******i. (Sursa: Sinonime )
SPINUL-VÂNTULUI s. v. scai-albastru, scai-vânăt. (Sursa: Sinonime )
ȘIPUL-VÂNTULUI s. v. scai-albastru, scai-vânăt. (Sursa: Sinonime )
VÂNT s. (FIZIOL.) gaz, pârț, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam. (Sursa: Sinonime )
VÂNTUL NÉGRU s. v. austru. (Sursa: Sinonime )
vînt (-turi), s. n. – 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer. – 2. Aer. – 3. Aruncătură, efort sau impuls pentru a arunca. – 4. Împingere, ghiont. – Mr. vimtu, megl. vint, istr. vintu. Lat. ventus (Pușcariu 1897; REW 9212), cf. vegl. viant, it., port. vento, prov., fr., cat. vent, sp. viento. – Der. vîntăraie, s. f. (vînt mare, vijelie); vîntos, adj. (cu vînt); vîntoasă, s. f. (vînt mare, vijelie; stafie, iele), în Mold. și Trans.; vîntoaică, s. f. (vijelie); vîntui, vb. (a înnebuni, a zăpăci; a șuiera), în Mold. datorat credinței despre puterea malefică a anumitor vînturi, cf. vîntoasă; vînturel, s. m. (gaie, Falco tinnunculus); vînturos, adj. (cu vînt, furtunos); vîntura, vb. (a alege boabele de grîu; a supune la vînt, a ventila; a împrăștia, a risipi, a ciurui, a scutura; a examina; a cutreiera, a umbla de colo colo), mr. vintur(are), der. intern. sau din lat. ventĭlāre (Diez, Gramm., I, 619), vulg. ventŭlāre (Tiktin; Pascu, I, 185; Candrea; Graur, Rom., L, 508); vîntură-lume (var. vîntură-țară), s. m. (aventurier, vagabond); vînturător, adj. (aventurier, pribeag); vînturătoare (var. Trans. vînturașcă), s. f. (mașină de treierat); svînturat(ic), s. m. (aventurier; amărît, nenorocit), la care sensul al doilea, folosit de scriitorii romantici, traduce it. sventurato (după Densusianu, Hlr., 167 și Pușcariu 1946, de la un lat. *exventŭlāre); svînta, vb. (a aerisi, a usca la vînt; a muștrului, a bate), mr. azvimtur(are), megl. izvintar(ari), der. intern sau, poate, de la un lat. *exventāre (Pușcariu 1945), cf. calabr. sbentare; avînta, vb. (a mînui, a învîrti amenințător; a repezi, a da impuls; a lansa, a zvîrli; refl., a se arunca, a se ridica, a se exalta); avînt, s. n. (impuls; însuflețire, elan), deverbal. – Din rom. provine ngr. σβουντονρίζω (Murnu 40; Ramondo, Arch. glott. it., XXXII, 82). (Sursa: DER )
flútură-vânt s. m. invar. (Sursa: Ortografic )
páște-vânt s. m. (Sursa: Ortografic )
róza-vânturilor s. f. (Sursa: Ortografic )
vărsát de vânt s. n. + prep. + s. n. (Sursa: Ortografic )