VANITÁTE, vanități, s. f. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, -atis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

VANITÁTE s.f. Ambiție deșartă și trufașă; trufie, înfumurare, îngâmfare. ♦ Deșertăciune. [Cf. lat. vanitas, fr. vanité]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

VANITÁTE s. f. ambiție deșartă și trufașă; orgoliu, trufie, înfumurare, îngâmfare. ◊ deșertăciune. (< fr. vanité, lat. vanitas) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

VANITÁTE s. v. înfumurare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Vanitate ≠ modestie, simplețe, simplitate (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

vanitáte s. f., g.-d. art. vanității; (lucruri zadarnice) pl. vanități (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VANITÁTE ~ăți f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; infatuitate. /<fr. vanité, lat. vanitas, ~atis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard