(A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte
A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba
A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală
A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt
A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni
A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii
A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva
A da (pe cineva) în tivic = a bate zdravăn
A da (sau a cădea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap
A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar
A fi numai vână = a fi sprinten, agil, puternic
A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn
A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună
A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil
A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare)
A lua vânt = (despre cai) a porni, cu viteză mare (scăpând de sub controlul conducătorului)
A merge în derivă = a naviga în voia vântului și a valurilor
A nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu ști (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă
A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă
A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost
A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.
A pune o vorbă (bună) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva
A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
A pune un cuvânt (bun) = a interveni (favorabil) pentru cineva
A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna
A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba
A ridica mâna (sau degetul) = a cere cuvântul
A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva)
A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație)
A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi bătut (zdravăn)
A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă
A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț
A se așterne vântului = a alerga foarte repede
A se bate (sau a se lupta) cu morile de vânt = a întreprinde acțiuni inutile, ridicole; a se lupta cu dușmani ireali
A se duce pe aripi de vânt = a se duce foarte repede
A se duce pe vânturi = a se risipi, a se prăpădi
A se face vânăt = a se învineți
A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli
A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje)
A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi
A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău
A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului
A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia)
A tăcea mâlc = a nu spune nici un cuvânt, a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic
A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja
A tăia (sau a curma) cuiva cuvântul = a întrerupe pe cineva din vorbă
A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate
VAN, -Ă,vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. (Sursa: DEX '98 )
VANs.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van]. (Sursa: DN )
VAN, -Ăadj.1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].
(Sursa: DN )
VAN1s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van) (Sursa: MDN )
VAN2, -Ăadj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus) (Sursa: MDN )
van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne (Sursa: DOOM 2 )
van (în ~) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )
VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic. (Sursa: Sinonime )
van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux. (Sursa: DER )
van adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váne (Sursa: Ortografic )
VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. ◊ În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranțe ~e. /<lat. vanus, it. vano (Sursa: NODEX )
în ván loc. adv. (Sursa: Ortografic )
HIERONYMUS VAN AEKEN v. Bosch, Hieronymus. (Sursa: DE )
JAN VAN LEIDEN [jan van léidə] (pe numele adevărat Jan Beuckelszoon) (c. 1509-1536), predicator anabaptist. olandez. Conducător al comunității teocratice din Münster (apr. 1534-iun. 1535), instaurată în urma unei răscoale a adepților săi, a introdus comunitatea bunurilor și poligamia. După înfrângerea comunei a fost torturat și ucis (ian.). (Sursa: DE )
