- A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut
- A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are
- A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii
VAGÁNT, vaganți, s. m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; goliard. – Din fr. vagant. (Sursa: DEX '98 )
VAGÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care umblă din loc în loc; rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu. [Cf. germ. vagant, lat. vagans]. (Sursa: DN )
VAGÁNT s. m. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, nestatornic. (< fr. vagant) (Sursa: MDN )
vagánt adj. m., pl. vagánți; f. sg. vagántă, pl. vagánte (Sursa: Ortografic )
| vagant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vagant | vagantul | vagantă | vaganta |
| plural | vaganți | vaganții | vagante | vagantele |
| genitiv-dativ | singular | vagant | vagantului | vagante | vagantei |
| plural | vaganți | vaganților | vagante | vagantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
