Dex.Ro Mobile
VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino. (Sursa: DEX '98 )

VACCÍN- v. vaccino-. (Sursa: DN )

VACCÍN s.n. Preparat biologic care conține anumiți viruși atenuați și care este inoculat unui individ în scop preventiv sau curativ împotriva unei boli infecțioase sau virulente. ♦ Urmă lăsată pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus]. (Sursa: DN )

VACCÍN1 s. n. preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat în organism în scopul obținerii imunității. ◊ urmă lăsată pe corp de o vaccinare. (< fr. vaccin, lat. vaccinus) (Sursa: MDN )

VACCIN2(O)- elem. „vaccin, vaccinare”. (< fr. vaccin/o/-, cf. lat. vaccinus) (Sursa: MDN )

vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri (Sursa: DOOM 2 )

vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
vaccin (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vaccin vaccinul
plural vaccinuri vaccinurile
genitiv-dativ singular vaccin vaccinului
plural vaccinuri vaccinurilor
vocativ singular
plural

vaccin (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vaccin vaccinul
plural vaccine vaccinele
genitiv-dativ singular vaccin vaccinului
plural vaccine vaccinelor
vocativ singular
plural