VACÁRM, vacarmuri, s. n. Zgomot asurzitor, hărmălaie. – Din fr. vacarme. (Sursa: DEX '98 )
VACÁRM s.n. Zgomot mare, hărmălaie. [< fr. vacarme]. (Sursa: DN )
VACÁRM s. n. zgomot mare, hărmălaie, larmă, tumult. (< fr. vacarme) (Sursa: MDN )
vacárm s. n., pl. vacármuri (Sursa: DOOM 2 )
VACÁRM s. v. hărmălaie. (Sursa: Sinonime )
vacárm s. n., pl. vacármuri (Sursa: Ortografic )
| vacarm substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vacarm | vacarmul |
| plural | vacarmuri | vacarmurile |
| genitiv-dativ | singular | vacarm | vacarmului |
| plural | vacarmuri | vacarmurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
