VAN, -Ă,vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. (Sursa: DEX '98 )
VÁNĂ,vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne. (Sursa: DEX '98 )
VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. ◊ În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranțe ~e. /<lat. vanus, it. vano (Sursa: NODEX )
VÁNĂ ~ef. 1) vas special (adânc și lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulația apei. [G.-D. vanei] /<germ. Wanne (Sursa: NODEX )
VANs.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van]. (Sursa: DN )
VAN, -Ăadj.1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].
(Sursa: DN )
VAN1s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van) (Sursa: MDN )
VAN2, -Ăadj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus) (Sursa: MDN )
VÁNĂs. f. 1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. 2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă. (< germ. Wanne) (Sursa: MDN )
van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne (Sursa: DOOM 2 )
van (în ~) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. 'vane (Sursa: DOOM 2 )
VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic. (Sursa: Sinonime )
VÁNĂ s. 1. baie, cadă, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.)2. (TEHN.) sertar. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.) (Sursa: Sinonime )
van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux. (Sursa: DER )
vánă (-ne), s. f. – (Bucov.) Cadă. Germ. Wanne (Tiktin). (Sursa: DER )
vîná (-néz, -át), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat). (Sursa: DER )
în ván loc. adv. (Sursa: Ortografic )
van adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váne (Sursa: Ortografic )
vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne (Sursa: Ortografic )
HIERONYMUS VAN AEKEN v. Bosch, Hieronymus. (Sursa: DE )
JAN VAN LEIDEN [jan van léidə] (pe numele adevărat Jan Beuckelszoon) (c. 1509-1536), predicator anabaptist. olandez. Conducător al comunității teocratice din Münster (apr. 1534-iun. 1535), instaurată în urma unei răscoale a adepților săi, a introdus comunitatea bunurilor și poligamia. După înfrângerea comunei a fost torturat și ucis (ian.). (Sursa: DE )
Declinări/Conjugări
van adjectiv
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
van
vanul
vană
vana
plural
vani
vanii
vane
vanele
genitiv-dativ
singular
van
vanului
vane
vanei
plural
vani
vanilor
vane
vanelor
vocativ
singular
vanule
vano
plural
vanilor
vanelor
vấna
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
