VĂPĂÍ, pers. 3 văpăiește, vb. IV. Intranz. (Înv.) A arde cu văpăi. – Din văpaie. (Sursa: DEX '98 )
văpăí / văpăiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște / văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 să văpăiáscă / să văpăiéze (Sursa: DOOM 2 )
văpăí/văpăiá vb., ind. prez. 3 sg. văpăiéște/ văpăiáză, imperf. 3 sg. văpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. văpăiáscă/văpăiéze (Sursa: Ortografic )
| văpăi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) văpăi | văpăire | văpăit | văpăind | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | văpăiește | (să) văpăiască | văpăia | văpăi | văpăise |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | văpăiesc | (să) văpăiască | văpăiau | văpăiră | văpăiseră |
| văpăia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) văpăia | văpăiere | văpăiat | văpăind | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | văpăiază | (să) văpăieze | văpăia | văpăie | văpăiase |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | văpăiază | (să) văpăieze | văpăiau | văpăiară | văpăiaseră |
