VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

vânát s. n., pl. vânáturi (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

VÂNÁT s. 1. prindere, vânare. (A început sezonul de ~ al păsărilor.) 2. v. vânătoare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

vânát s. n., pl. vânáturi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A VÂNÁ vânéz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (ființe, lucruri) A urmări cu insistență. /<lat. venare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

VâNÁT ~uri n. v. A VÂNA. 2) Vietate care a fost vânată. 3) Carnea acestei vietăți. /v. a vâna (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

VÂNÁ vb. a prinde, (înv.) a vânători. (A ~ iepuri.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

VÂNÁ vb. v. pescui, prinde. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. și pl. vâneáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard