VÂLVĂTÁIE, vâlvătăi, s. f. Flacără mare; pălălaie, vâltoare, vâlvă, bobotaie. [Pr.: -ta-ie-. – Var.: vălvătáie, vâlvotáie s. f.] – Din vâlvă (după pălălaie, bobotaie). (Sursa: DEX '98 )
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătắii; pl. vâlvătắi (Sursa: DOOM 2 )
VÂLVĂTÁIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vâlvaie, vâlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălau. (O imensă ~ de la incendiu.) (Sursa: Sinonime )
vâlvătáie s. f., art. vâlvătáia, g.-d. art. vâlvătăii; pl. vâlvătăi (Sursa: Ortografic )
VÂLVĂTÁIE vâlvătăi f. Foc mare, cu văpăi; vâlvoare; pălălaie. [G.-D. vâlvătăii] /Din vâlvă (Sursa: NODEX )
| vâlvătaie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | vâlvătaie | vâlvătaia |
| plural | vâlvătăi | vâlvătăile |
| genitiv-dativ | singular | vâlvătăi | vâlvătăii |
| plural | vâlvătăi | vâlvătăilor |
| vocativ | singular | vâlvătaie, vâlvătaio |
| plural | vâlvătăilor |
