Dex.Ro Mobile
UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure. (Sursa: DEX '98 )

UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure. (Sursa: DEX '98 )

UZÚRĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare. 2. (Fig.; rar) Corupție, desfrâu. [< fr. usure, it., lat. usura]. (Sursa: DN )

UZÚRĂ1 s.f. 1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate. (Sursa: MDN )

UZÚRĂ s. 1. deteriorare, uzaj, uzare. (Gradul de ~ al unui obiect.) 2. v. purtare. (Sursa: Sinonime )

UZÚRĂ s. v. camătă, cămătărie, dobândă, procent. (Sursa: Sinonime )

uzúră (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii (Sursa: Ortografic )

uzúră (camătă, corupție) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri (Sursa: Ortografic )

UZÚRĂ ~i f. 1) Deteriorare progresivă prin uz îndelungat (sau nerațional). ~a unei piese. 2) fig. Stare de epuizare temporară a capacităților fizice și spirituale în urma unui supraefort. /<fr. usure (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
uzură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uzu uzura
plural uzuri uzurile
genitiv-dativ singular uzuri uzurii
plural uzuri uzurilor
vocativ singular uzură, uzuro
plural uzurilor