UZURPAȚIÚNE, uzurpațiuni, s. f. (Înv.) Uzurpare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. usurpation, lat. usurpatio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
UZURPAȚIÚNE s.f. (Rar) Uzurpare. [Pron. -ți-u-. / < fr. usurpation, lat. usurpatio]. (Sursa: DN )
UZURPAȚIÚNE s. v. uzurpare. (Sursa: Sinonime )
uzurpațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. uzurpațiúnii; pl. uzurpațiúni (Sursa: Ortografic )
| uzurpațiune substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | uzurpațiune | uzurpațiunea |
| plural | uzurpațiuni | uzurpațiunile |
| genitiv-dativ | singular | uzurpațiuni | uzurpațiunii |
| plural | uzurpațiuni | uzurpațiunilor |
| vocativ | singular | uzurpațiune, uzurpațiuneo |
| plural | uzurpațiunilor |
