UZITÁ, uzitez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod obișnuit. – Din uzitat (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
UZITÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité]. (Sursa: DN )
UZITÁ vb. tr., refl. a (se) folosi în mod curent. (după fr. usité) (Sursa: MDN )
UZITÁ vb. v. circula. (Sursa: Sinonime )
uzitá vb., ind. prez. 1 sg. uzitéz, 3 sg. și pl. uziteáză (Sursa: Ortografic )
A UZITÁ ~éz tranz. livr. A folosi în mod obișnuit; a întrebuința frecvent. /Din uzitat (Sursa: NODEX )
| uzita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) uzita | uzitare | uzitat | uzitând | singular | plural |
| uzitează | uzitați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | uzitez | (să) uzitez | uzitam | uzitai | uzitasem |
| a II-a (tu) | uzitezi | (să) uzitezi | uzitai | uzitași | uzitaseși |
| a III-a (el, ea) | uzitează | (să) uziteze | uzita | uzită | uzitase |
| plural | I (noi) | uzităm | (să) uzităm | uzitam | uzitarăm | uzitaserăm, uzitasem* |
| a II-a (voi) | uzitați | (să) uzitați | uzitați | uzitarăți | uzitaserăți, uzitaseți* |
| a III-a (ei, ele) | uzitează | (să) uziteze | uzitau | uzitară | uzitaseră |
* Formă nerecomandată
