Dex usca, usca, definiţie usca, dex.ro Mobile

A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit
A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit
A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab
A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat
A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău
A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete
A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca
A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); a muri
A pune (pe cineva) la zid = a) a împușca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba
A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate
A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul)
A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult
A se face țușcă = a se îmbăta
A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte) = a fi nepotrivit, a fi deplasat
A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul
A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți
A sări ca mușcat de șarpe = a se înfuria, a-și ieși din fire
A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost
A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă
A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi desperate (și zadarnice)
A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi
A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente
A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute
A înghiți (sau a face să înghită) hapul (sau un hap, gălușca) sau a o înghiți = a suporta (sau a face să suporte) o neplăcere (fără să crâcnească)
A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi
A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi
A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul
A-l mușca (pe cineva) șarpele invidiei (ori al vanității) = a fi cuprins de invidie, de vanitate
A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi
A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare; a se căi
A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni
A-și mușca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia
A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria
A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare
Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător
De când (se) scria musca pe perete = de demult
Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament
Mustrare de conștiință = remușcare, regret
Să se audă musca (zburând)! = se fie tăcere deplină! 2) (La ) A lua seama la cele ce se spun; a asculta
Să se audă musca = se fie tăcere deplină
Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă
Tuse seacă = tuse uscată, fără expectorație
a fi gol neagă = a fi gol pușcă
mustrare de conștiință = remușcare
neverzi, neuscate = vrute și nevrute
împușcă-n-lună = om îndrăzneț, dar nesocotit

USCÁ, usúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expr. (Refl.) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (Absol.) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ Refl. (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. Tranz. A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; p. ext. a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ Refl. (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. Refl. (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. Refl. Fig. (Fam.) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – Lat. exsucare. (Sursa: DEX '98 )

USCÁ vb. 1. a se zbici, a se zvânta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.) 2. v. deshidrata. 3. v. ofili. 4. a se împietri, a se întări, a se învârtosa. (Pâinea veche s-a ~.) (Sursa: Sinonime )

USCÁ vb. v. atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca. (Sursa: Sinonime )

uscá (usć, -át), vb. – 1. A (se) zbici, (se) zvînta. – 2. A se răscoace, a se deshidrata. – 3. A se ofili, a se veșteji. – Var. prezent usc. Mr. usîc, (u)suc, uscare, megl. usc, istr. uscu. Lat. *ustĭcāre, de la ustum, cf. lat. ustūra, lat. Ustica „înălțime în țara sabinilor”, calabr. uscare „a arde”. Semantismul nu face dificultăți, deoarece urere însemna atît „a arde” cît și „a usca”. Rezultatul normal, *ustca, a pierdut pe t interconsonantic; usuc este formă modernă, explicată greșit. Der. din lat. *exsūcāre „a usca” (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Meyer, Alb. St., IV, 89; Crețu 379; Pușcariu 1841; REW 3073), sau din tc. husk (Roesler 604) apare ca mai puțin probabilă. – Der. uscăcios (var. uscățiv), adj. (fără umezeală, slab, uscat); uscăciune, s. f. (însușirea de a fi uscat; secetă); uscat, s. n. (acțiunea de a usca; pămînt tare, pămînt); uscător, adj. (care usucă); uscătură, s. f. (mîncare uscată; creangă uscată); uscățele, s. f. pl. (crenuscate, găteje, prăjituri copate în ulei). (Sursa: DER )

uscá vb., ind. prez. 1 sg. usúc, 2 sg. usúci, 3 sg. și pl. usúcă, 1 pl. uscăm; conj. prez. 3 sg. și pl. usúce (Sursa: Ortografic )

A SE USCÁ mă usúc intranz. 1) A rămâne fără apă sau umezeală. Pământul se usucă. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plânge. A i ~ cuiva gura (sau limba, gâtul) a avea o senzație puternică de sete. 2) (despre vegetație) A-și pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre ființe) A slăbi tare (din cauza unei suferințe fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare (Sursa: NODEX )

A USCÁ usúc tranz. A face să se usuce; a seca; a asana. ◊ Bea de usucă face abuz de băuturi alcoolice. /<lat. exsucare (Sursa: NODEX )

A (se) usca ≠ a (se) jilăvi, a (se) umezi (Sursa: Antonime )

A usca ≠ a uda, a umezi (Sursa: Antonime )

usca verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) usca	uscare	uscat	uscând	singular	plural
		(a) usca	uscare	uscat	uscând	usucă, uscă*	uscați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	usuc, usc*	(să) usuc, usc*	uscam	uscai	uscasem
	a II-a (tu)	usuci, uști*	(să) usuci, uști*	uscai	uscași	uscaseși
	a III-a (el, ea)	usucă, uscă*	(să) usuce, uște*	usca	uscă	uscase
plural	I (noi)	uscăm	(să) uscăm	uscam	uscarăm	uscaserăm, uscasem*
	a II-a (voi)	uscați	(să) uscați	uscați	uscarăți	uscaserăți, uscaseți*
	a III-a (ei, ele)	usucă, uscă*	(să) usuce, uște*	uscau	uscară	uscaseră

* Formă nerecomandată