A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc)
A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; a provoca (pe cineva)
A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc
A avea (sau a ține) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor
A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele
A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos
A fi păpușa cuiva = a se lăsa condus, dirijat de cineva, a fi la discreția cuiva
A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție)
A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța
A lăsa (pe cineva) după ușă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenție
A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic
A preface în cenușă = a distruge în întregime prin foc, a pustii
A ridica din cenușă (sau din ruine) = a reface, a reconstitui
A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; a primi provocarea (cuiva)
A râde din gușă = a râde afectat, forțat
A scârțâi ușa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare
A scăpa pe (sau prin) ușa din dos = a scăpa cu mare greutate (și pe căi necinstite) dintr-o încurcătură
A se alege scrumul (și fumul sau și cenușa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai rămâne nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet
A se înscrie în fals = a susține în fața unei instanțe judiciare că dovada (scrisă) adusă de partea adversă este falsă
A strânge (pe cineva) cu ușa (sau în clește, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva
A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie
A trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă
A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu
A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări
A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot
A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala
Cu (sau pe) nepusă masă = pe neașteptate, pe nepregătite, deodată
Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă
Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător
Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nici o discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba
Ușă domnească (sau împărătească) sau ușa raiului = intrarea principală a altarului
Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește
de-a pițigaia = numele unui joc de copii; podul popii, de-a pițigușa
de-a pițigușa = de-a prinselea, podul popii, de-a pițigaia
Și ce vrei să faci acum? Ei și? = ce-mi pasă? ce importanță are? (Întrebuințat singur, în dialog, ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se aude cineva bătând în ușă...
ÚȘĂ,uși, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (și ieșirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; p. restr. tăblia din acest ansamblu. ◊ Ușă domnească (sau împărătească) sau ușa raiului = intrarea principală a altarului. ◊ Loc. adv. La ușă = foarte aproape. ◊ Loc. prep. La ușa... = în imediata apropiere (a...). ◊ Expr. A(-și) deschide (larg sau amândouă) ușile = a lăsa intrarea liberă; a primi cu bucurie pe cineva în casă. A lăsa (pe cineva) după ușă = a nesocoti (pe cineva), a nu da (cuiva) nici o atenție. A sta după ușă = a fi nebăgat în seamă; a sta deoparte, izolat. A bate la ușă = (de spre termene, evenimente etc.) a fi foarte aproape, a fi iminent. 2. Fig. Casă, locuință. ◊ Expr. (A bate, a cere, a crește etc.) pe la ușile oamenilor = (a munci) pe la alții, (a trăi) din mila altora. A umbla din ușă-n ușă = a cerși. – Lat. *ustia (pl., devenit sg., al lui *ustium = ostium). (Sursa: DEX '98 )
ÚȘĂ ~if. 1) Deschizătură în peretele unei clădiri, la un vehicul, la mobilă etc. care face posibilă pătrunderea în interiorul lor. 2) Panou mobil prin manevrarea căruia se închide această deschizătură. ◊ ~ glisantă ușă care se deschide prin alunecare de-a lungul unui perete. ~ turnantă ușă cu mai multe despărțituri, care permite accesul prin rotirea în jurul unui ax vertical central. A trăi ~ în ~ (a trăi) în vecinătate; alături. Ședință cu ~ile închise ședință fără participarea reprezentanților presei. A arăta (cuiva) ~a a da (pe cineva) afară. A strânge cu ~a (pe cineva) a forța (pe cineva) să facă ceea ce i se cere, folosind momente demascatoare. A trânti ~a a-și manifesta supărarea izbind ușa cu putere. A trânti (saua închide) cuiva ~a în nas a primi pe cineva cu ostilitate. A nu încăpea pe ~ a fi prea corpolent. A umbla din ~ în ~ a cerși. A bate pe la toate ~ile (sauporțile) a încerca fără succes rezolvarea unei cereri, apelând la diferite instanțe. A bate la ~ a) a ciocăni în ușă, cerând permisiunea de a intra; b) a fi gata să aibă loc; a se apropia. A-(și) deschide larg (sauamândouă) ~ile a) a lăsa intrarea liberă; b) a primi cu bucurie pe cineva. Închide ~a pe dinafară! Ieși! Pleacă! [G.-D. ușii] /<lat. ustia (Sursa: NODEX )
ÚȘĂ s. 1. v. poartă. 2.ușă glisantă = ușă rulantă; ușă rulantă v. ușă glisantă. 3. v. intrare. (Sursa: Sinonime )
ÚȘĂ s. v. chingă, orificiu piloric, pilor, stinghie. (Sursa: Sinonime )
úșă (-și), s. f. – 1. Poartă, intrare. – 2. Ușiță, a doua ușă de intrare, dublura ușii. – Var. ușă. Mr. ușe, megl. ușă. Lat. *ūstĭam, în loc de ōstĭum (Cipariu, Gram., 160; Meyer-Lübke, ZRPh., XXV, 355; Pușcariu 1832; Pascu, I, 181; REW 6117; Rosetti, I, 60), cf. it. uscio, prov. uis, fr. huis, v. sp. uzo. – Der. ușar(iu), s. m. (portar), în Mold. var. ușer(iu); ușarnic (var. ușernic), adj. (vagabond); ușier, s. m. (portar; pedel); format după fr. huissier; ușor (var. ușcior, uscior), s. n. (montant, stîlp, stîlp susținător al ușii), din lat. ostĭolum (Cipariu, Elem., 115; Pușcariu 1843; REW 6116), cf. engad. usöl, prov. uisol. (Sursa: DER )
ușa-ráiului (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
úșă s. f., art. úșa, g.-d. art. úșii; pl. uși (Sursa: Ortografic )