URĂTÚRĂ, urături, s. f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

urătúră s. f., g.-d. art. urătúrii; pl. urătúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

URĂTÚRĂ ~i f. 1) v. URARE. 2) Creație populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură, plugușor. /a ura + suf. ~ătură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard