Dex urzica, urzica, definiţie urzica, dex.ro Mobile

URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică. (Sursa: DEX '98 )

URZICÁ vb. v. bășica. (Sursa: Sinonime )

URZICÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi. (Sursa: Sinonime )

urzicá vb., ind. prez. 1 sg. urzíc, 3 sg. și pl. urzícă (Sursa: Ortografic )

URZÍCĂ, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ◊ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica). (Sursa: DEX '98 )

A SE URZICÁ mă urzíc intranz. A simți usturime la atingerea cu urzicile. /Din urzică (Sursa: NODEX )

A URZICÁ urzíc tranz. 1) (despre plante urzicătoare sau alți factori de acest gen) A supune unei senzații de usturime (în urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzică (sau cu altă plantă urzicătoare), producând usturime. 3) fig. (persoane) A înțepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturătoare. /Din urzică (Sursa: NODEX )

URZÍCĂ ~ci f. 1) Plantă cu tulpina e****ă, având frunze opuse, inegal dințate, acoperite (ca și tulpina) de peri urticanți, folosită în industria textilă, în medicină și ca aliment. ◊ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanți și cu flori albe sau roșii-purpurii. 2) Țesătură pentru saci, confecționată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica (Sursa: NODEX )

URZICA-RÁȚEI s. v. măcrișul, calului, ștevie. (Sursa: Sinonime )

URZÍCĂ s. (BOT.) urzică chinezească (Bochmeria nivea) = ramie; urzică mică (Urtica urens) = (reg.) oieșea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) țigancă; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fata-mâței, urzică albă, urzică creață. (Sursa: Sinonime )

URZICĂ ÁLBĂ s. v. sugel alb, urzică moartă. (Sursa: Sinonime )

URZICĂ CRĂIÁSCĂ s. v. urzică mică. (Sursa: Sinonime )

URZICĂ CREÁȚĂ s. v. sugel alb, urzică moartă. (Sursa: Sinonime )

URZICĂ IÚTE s. v. urzică mică. (Sursa: Sinonime )

URZICĂ MOÁRTĂ s. v. paracherniță. (Sursa: Sinonime )

URZICĂ-NEÁGRĂ s. v. buberic. (Sursa: Sinonime )

URZÍCI s. pl. v. mireasă. (Sursa: Sinonime )

urzícă (urzici), s. f. – Plantă din familia urticaceelor (Urtica dioica, U. urens). – Mr. urdzîca, megl. urzică, istr. urzikę. Lat. urtῑca (Pușcariu 1840; REW 9090), cf. it. ortica, prov., cat., sp., port. ortiga, fr. ortie. Trecerea lui ti › zi este anormală, totuși cf. abruz. ardica, sicil. firdica, arag. jordiga, (x)ordiga ‹ lat. *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu gr. ἀδίϰη „urzică” (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583). – Der. urzica, vb. (a bate cu urzica); urzicar, s. n. (loc de urzici; s. m., fluture, Vannesa urticae); urzicea, s. f. (varietate, de urzică, Urtica urens); urzicuță, s. f. (verbină). Urzicariu, s. n. (Trans., cearșaf) nu pare clar. – Der. neol. urticarie, s. f., din fr. urticaire. (Sursa: DER )