URMĂRITÓR, -OÁRE,urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
urmăritór s. m., pl. urmăritóri (Sursa: Ortografic )
URMĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre)și substantival Care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). /a urmări + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
urmăritoáre s. f., g.-d. art. urmăritoárei; pl. urmăritoáre (Sursa: Ortografic )
