Dex.Ro Mobile
Vezi 16 expresii

URMÁRE, urmări, s. f. 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = așadar, deci. ♦ Consecință, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma. (Sursa: DEX '98 )

URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări. (Sursa: DEX '98 )

A URMĂRÍ ~ésc tranz. 1) (ființe) A ține mereu în câmpul vizual, mergând pe urmă. ~ hoțul. 2) A privi cu atenție. ~ o emisiune. 3) (despre gânduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa în permanență și complet; a obseda; a stăpâni. 4) A supune unor observații (cu gândul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urmă + suf. ~ări (Sursa: NODEX )

URMÁRE ~ări f. 1) v. A URMA. 2) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; rezultat; efect; consecință. ◊ Prin ~ așadar; vasăzică; deci. 3) Prelungire a ceva început mai înainte; continuare. [G.-D. urmării] /v. a urma (Sursa: NODEX )

URMÁRE s. 1. continuare. (~ în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcție.) 3. frecventare. (~ unei forme de învățământ.) 4. v. consecință. (Sursa: Sinonime )

URMĂRÍ vb. 1. v. fugări. 2. v. spiona. 3. v. supraveghea. 4. v. obseda. 5. v. viziona. 6. v. asculta. 7. v. analiza. 8. v. examina. 9. v. aspira. (Sursa: Sinonime )

prin urmáre loc. conjcț. (Sursa: Ortografic )

urmáre s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări (Sursa: Ortografic )

urmărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmărésc, imperf. 3 sg. urmăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. urmăreáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
urmare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urmare urmarea
plural urmări urmările
genitiv-dativ singular urmări urmării
plural urmări urmărilor
vocativ singular urmare, urmareo
plural urmărilor

urmări   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) urmări urmărire urmărit urmărind singular plural
urmărește urmăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) urmăresc (să) urmăresc urmăream urmării urmărisem
a II-a (tu) urmărești (să) urmărești urmăreai urmăriși urmăriseși
a III-a (el, ea) urmărește (să) urmărească urmărea urmări urmărise
plural I (noi) urmărim (să) urmărim urmăream urmărirăm urmăriserăm, urmărisem*
a II-a (voi) urmăriți (să) urmăriți urmăreați urmărirăți urmăriserăți, urmăriseți*
a III-a (ei, ele) urmăresc (să) urmărească urmăreau urmări urmăriseră
* Formă nerecomandată