URIÁȘ, -Ă,uriași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Personaj din basme închipuit sub formă de om de proporții extraordinare, supranaturale. 2. S. m. și f. Persoană foarte înaltă și robustă. ♦ Fig. Personalitate cu merite excepționale într-un anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. Adj. De proporții care depășesc cu mult proporția obișnuită, medie; enorm, colosal, gigantic. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. óriás. (Sursa: DEX '98 )
URIÁȘ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.)2. s. arătare, colos, matahală, namilă, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ de om.)3. adj. colosal, enorm, fabulos, gigantic, imens, (înv. și reg.) nămilos, (înv.) urieșesc, (fig.) astronomic. (De proporții ~.)4. adj. v. titanic. 5. adj. v. extraordinar. (Sursa: Sinonime )
Uriaș ≠ pigmeu, pitic (Sursa: Antonime )
uriáș (-și), s. m. – 1. Gigant, găligan. – 2. (Adj.) Gigantic, colosal. – Var. urieș. Mag. óriás (Cihac, II, 537; Tiktin). – Der. urieșesc, adj. (gigantic); urieșiță, s. f. (Trans., femeie uriașă). (Sursa: DER )
uriáș s. m., adj. m. (sil. -ri-aș), pl. uriáși; f. sg. uriáșă, art. uriáșa, g.-d. art. uriáșei, pl. uriáșe (Sursa: Ortografic )
URIÁȘ1 ~im. 1) (în basme) (în opoziție cupitic) Personaj imaginat ca fiind neobișnuit de înalt și înzestrat cu o forță fizică fantastică. 2) fig. Persoană dotată cu capacități excepționale într-un domeniu de activitate; titan. [Sil. -ri-aș] /<ung. óriás (Sursa: NODEX )
URIÁȘ2 ~ă (~i, ~e)și substantival Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; colosal; enorm; imens. Munți ~i. [Sil. -ri-aș] /<ung. óriás (Sursa: NODEX )
