URETÁN, uretani, s. m. (Chim.) Ester carbamic; carbamat. – Din fr. uréthane, germ. Urethane. (Sursa: DEX '98 )
URETÁN s. m. ester al acidului carbonic, hipnotic și citostatic. (< fr. uréthanne, germ. Urethan) (Sursa: MDN )
URETÁN s. v. carbamat. (Sursa: Sinonime )
uretán s. m., pl. uretáni (Sursa: Ortografic )
| uretan substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | uretan | uretanul |
| plural | uretani | uretanii |
| genitiv-dativ | singular | uretan | uretanului |
| plural | uretani | uretanilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
