UREMÍE, uremii, s. f. Creșterea patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge când rinichiul bolnav nu le poate elimina în întregime. – Din fr. urémie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

UREMÍE s.f. Creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. [Gen. -iei. / < fr. urémie, cf. gr. ouron – u***ă, haima – sânge]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

UREMÍE s. f. creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. (< fr. urémie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

uremíe s. f., art. uremía, g.-d. art. uremíei; pl. uremíi, art. uremíile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

UREMÍE ~i f. Stare patologică constând în intoxicația generală a organismului, provocată de creșterea excesivă a cantității de uree din sânge. [G.-D. uremiei] /<fr. urémie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard