URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

urdár (cioban) s. m., pl. urdári (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

urdár (vas, unealtă) s. n., pl. urdáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

URDÁR1 ~e n. 1) Vas în care se face sau se ține urda. 2) Unealtă care servește la mestecat când se fierbe zerul pentru urdă. /urdă + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

URDÁR2 ~i n. Cioban specializat în pregătirea urdei (la stână). /urdă + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard