(A fi) cu inima împăcată = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită, curată
A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat
A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere
A fi (sau a se afla, a trece) pe linie moartă = a nu mai juca un rol de seamă, a fi înlăturat dintr-un post de răspundere
A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei
A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa
A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale
A fi topor de oase = a avea de îndurat greutăți mari, a suferi mult
A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat
A ieși (sau a scăpa) basma curată = a scăpa cu bine dintr-o încurcătură
A ieși (sau a scăpa, a o scoate) cu obraz curat = a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă
A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.)
A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect
A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine
A privi (sau a se uita) strâmb = a privi, a se uita urât, dușmănos
A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul folosit de acesta
A pune într-o lumină bună (sau rea, urâtă etc.) = a scoate în evidență aspectele pozitive (sau negative) din viața sau din activitatea cuiva
A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă
A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă
A se prinde surate = (despre femei) a lega între ele o prietenie trainică
A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva
A se ține (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi înfumurat, îngâmfat
A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet
A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) greșit (logic sau gramatical) ori fără talent; a scrie urât, a mâzgăli
A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei
A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric
A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât
A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi)
A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare
A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala
A-și ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic
Bătaie de joc = batjocură; faptă urâtă, incalificabilă
Ca roua = delicat, fraged; curat, pur
Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda
Cu mâna pe inimă (sau pe cuget) = cu conștiința curată, cu convingerea că e adevărat
Cu pânzele întinse = (despre ambarcații) cu pânzele desfășurate
Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios
De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva)
Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat
Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător
Fără (de) pată = curat, nevinovat; neprihănit, cast
Fără (de) prihană = curat, pur, nevinovat; cast
Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simț estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât
Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc
Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție
Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață
Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei
Plin de importanță = înfumurat, îngâmfat, încrezut
URÁT1,uraturi, s. n. Urare. – V. ura2. (Sursa: DEX '98 )
URÁT2,urați, s. m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate. (Sursa: DEX '98 )
URÁTs.m. Sare sau ester al acidului uric. [< fr. urate]. (Sursa: DN )
URÁTs. m. sare a acidului uric. (< fr. urate) (Sursa: MDN )
URÁT s. v. urare. (Sursa: Sinonime )
urát (urare) s. n., pl. uráturi (Sursa: Ortografic )
urát (chim.) s. m., pl. uráți (Sursa: Ortografic )
URÁ2,urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. – Lat. orare. (Sursa: DEX '98 )
URẤT, -Ă, (I) urâți, -te, adj., (II) adv., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezește repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre timp) Posomorât, ploios, friguros, II. Adv. Într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral. ◊ Expr. A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. S. n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. ◊ Loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ Expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – V. urî. (Sursa: DEX '98 )
URÎ,urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere). (Sursa: DEX '98 )
A SE URÎ́ mă urăscintranz. 1) A se afla în relații de dușmănie (cu cineva). 2) (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. ◊ A i ~ cu viața a nu mai dori să trăiască. /<lat. horrire (Sursa: NODEX )
A URÁ uréz 1. tranz. 1) (sănătate, noroc, fericire etc.) A dori cu o deosebită afecțiune (cu prilejul unei aniversări, al celebrării căsătoriei etc.). 2) A felicita prin recitarea plugușorului (în seara de Anul Nou); a hăi. 2. intranz. A umbla de la casă la casă, în seara de Anul Nou, cu plugușorul; a hăi. /<lat. orare (Sursa: NODEX )
A URÎ́ urăsctranz. (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din dușmănie). ◊ ~ de moarte a dușmăni cumplit. /<lat. horrire (Sursa: NODEX )
URÂT1adv. Într-un mod neplăcut; displăcut. ◊ A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dușmănie. /v. a (se) urî (Sursa: NODEX )
URÂT2n. 1) Stare a omului care se plictisește; depresiune sufletească ușoară (cauzată de lipsa interesului); plictiseală. ◊ A muri de ~ a se plictisi grozav. A-i ține cuiva de ~ a face tot posibilul pentru a ridica dispoziția cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce întruchipează lipsa frumuseții și a armoniei. /v. a (se) urî (Sursa: NODEX )
URÂT3 ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival Care este neplăcut la înfățișare; lipsit de frumusețe și armonie. ◊ ~ de mama focului nespus de urât. 2) Care este contrar bunei-cuviințe; necuviincios. Maniere ~te. 3) (despre vreme sau despre fenomene atmosferice) Care nu este prielnic; nefavorabil. /v. a (se) urî (Sursa: NODEX )
URÁ2vb. tr. a exprima o dorință de bine la adresa cuiva; a felicita; a colinda, recitând versuri populare. (< lat. orare) (Sursa: MDN )
URÁ vb. 1. a da. (I-a ~ „bună seara”.)2. a dori, a pofti, (înv.) a prii. (Îți ~ mult bine.) (Sursa: Sinonime )
URÁ vb. v. binecuvânta, blagoslovi. (Sursa: Sinonime )
urá (-réz, át), vb. – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoționa, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. Lat. ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Șeineanu, Semasiol., 86; Pușcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), cf. it. orare, prov., cat., sp., port. orar, v. fr. orer, alb. ureum, uron (Philippide, I, 649). – Der. urăciune, s. f. (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), cf. orație; urat, s. n. (felicitare); urător, s. m. (persoană care umblă cu uratul); urătură, s. f. (formulă de felicitare cîntată); urări, s. f. pl. (panglici multicolore cu care se împodobește căciulița tinerilor morți) în Munt. (Sursa: DER )
urî (-rắsc, -ît), vb. – 1. A dușmăni, a antipatiza puternic. – 2. (Refl.) A se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – Mr. urăscu, urîre. Lat. hŏrrescĕre, vulg. *hŏrrῑre (Pușcariu 1823; Densusianu, GS, II, 21; REW 4185), cf. alb. uren (Phlippide, II, 644). – Der. ură, s. f. (dușmănie, aversiune; plantă, Gymnadenia conopea); urîcios (var. uricios), adj. (antipatic, nesuferit; ursuz, arțăgos); urîciune (var. uriciune, Mold. urăciune), s. f. (înv., ură, aversiune; plictiseală, urît; stîrpitură, a*****n; hidoșenie); urît, adj. (desfigurat, oribil, hidos; repugnant, josnic); urîtor, adj. (care urăște); urîți, vb. (a sluți); urîțenie, s. f. (hidoșenie). Din rom. provine rut. urytnyi „urît” (Candrea, Elemente, 409). (Sursa: DER )
urá vb., ind. prez. 1 sg. uréz, 3 sg. și pl. ureáză (Sursa: Ortografic )
urât s. n. (Sursa: Ortografic )
urî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urăsc, imperf. 3 sg. urá; conj. prez. 3 sg. și pl. uráscă (Sursa: Ortografic )
URÁȚI (‹ fr., engl.) s. m. pl. Săruri sau esteri ai acidului uric. Urații de sodiu și amoniu pot forma calculi în căile u*****e sau pot precipita în țesuturi în caz de gută. Concentrația normală a u. în u***ă este de 0,3-0,6 g în 24 de ore. (Sursa: DE )
