Dex ura, ura, definiţie ura, dex.ro Mobile

(A fi) cu inima împăcată = (a fi) cu conștiința împăcată, liniștită, curată
(A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit
(A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent
(Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
A (nu) se uita în (sau la) gura cuiva = a (nu) ține seamă de ceea ce spune cineva, a (nu) crede pe cineva
A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice
A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios
A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni
A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla
A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura
A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut
A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite
A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba
A avea (de) bucurie = a se bucura
A avea (de-)a face cu cineva (sau cu ceva) = a fi în legătură, în relații cu cineva (sau cu ceva)
A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva
A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere
A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret
A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) în (sau de) gură = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul
A avea gură pocită sau a fi pocit la gură = a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi
A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare
A avea ochi de vulpe = a avea căutătura vicleană
A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură
A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă)
A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare
A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni
A bate la toate porțile (sau la porțile cuiva) = a se adresa tuturor, solicitând sprijin, ajutor într-o împrejurare grea
A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt
A băga (pe cineva) în boală sau a(-i) băga (cuiva) boala în oase = a tulbura (pe cineva); a înspăimânta, a îngrozi
A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă
A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi
A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; a-și nota, a-și memora ceva
A crește dunăre = a crește peste măsură
A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat
A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze
A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească)
A căuta (cuiva) păcate în mândălaci = a găsi cuiva o vină cu orice preț, a căuta (cuiva) nod în papură
A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni
A căuta (sau a găsi) (cuiva) nod în papură = a căuta sau a găsi cu orice preț greșeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a învinovăți pe nedrept
A căuta pe dracul = a intra singur într-o încurcătură, a-și provoca singur neplăceri
A da (cuiva) aripi = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva)
A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva)
A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs
A da cep (unei buți, unui butoi etc.) = a începe o bute, un butoi etc. plin cu vin (sau cu alt lichid), făcându-i o gaură
A da din coadă = (despre oameni; ) a se linguși pe lângă cineva; a se bucura
A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație
A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură
A da din gură = a vorbi mult

URÁ2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. – Lat. orare. (Sursa: DEX '98 )

ÚRA1 interj. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra. (Sursa: DEX '98 )

ÚRA interj. (se folosește pentru a exprima entuziasm colectiv, însuflețire generală, cu ocazia unor manifestări publice, a unor solemnități sau pentru a îndemna la atac pe câmpul de luptă). /<rus. ura, fr. hourra (Sursa: NODEX )

URÁ2 vb. tr. a exprima o dorință de bine la adresa cuiva; a felicita; a colinda, recitând versuri populare. (< lat. orare) (Sursa: MDN )

ÚRA1 I. interj. exclamație care exprimă aprobare, entuziasm. II. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamație. (< rus. ura, fr. hourra) (Sursa: MDN )

URÁ vb. 1. a da. (I-a ~ „bună seara”.) 2. a dori, a pofti, (înv.) a prii. (Îți ~ mult bine.) (Sursa: Sinonime )

URÁ vb. v. binecuvânta, blagoslovi. (Sursa: Sinonime )

URA interj. trăiască!, vivat! (Sursa: Sinonime )

urá (-réz, át), vb. – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoționa, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. Lat. ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Șeineanu, Semasiol., 86; Pușcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), cf. it. orare, prov., cat., sp., port. orar, v. fr. orer, alb. ureum, uron (Philippide, I, 649). – Der. urăciune, s. f. (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), cf. orație; urat, s. n. (felicitare); urător, s. m. (persoană care umblă cu uratul); urătură, s. f. (formulă de felicitare cîntată); urări, s. f. pl. (panglici multicolore cu care se împodobește căciulița tinerilor morți) în Munt. (Sursa: DER )

úra interj. – Exclamație de entuziasm, de aprobare, de îndemn. Fr. hourra. – Der. urale, s. f. pl. (ovații). (Sursa: DER )

urá vb., ind. prez. 1 sg. uréz, 3 sg. și pl. ureáză (Sursa: Ortografic )

úra interj. (Sursa: Ortografic )

ÚRĂ1, (rar) uri, s. f. Sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva. – Din urî (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

ÚRĂ2, uri, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. Cf. u r ă1. (Sursa: DEX '98 )

URÎ, urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere). (Sursa: DEX '98 )

A SE URÎ́ mă urăsc intranz. 1) A se afla în relații de dușmănie (cu cineva). 2) (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. ◊ A i ~ cu viața a nu mai dori să trăiască. /<lat. horrire (Sursa: NODEX )

A URÁ uréz 1. tranz. 1) (sănătate, noroc, fericire etc.) A dori cu o deosebită afecțiune (cu prilejul unei aniversări, al celebrării căsătoriei etc.). 2) A felicita prin recitarea plugușorului (în seara de Anul Nou); a hăi. 2. intranz. A umbla de la casă la casă, în seara de Anul Nou, cu plugușorul; a hăi. /<lat. orare (Sursa: NODEX )

A URÎ́ urăsc tranz. (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din dușmănie). ◊ ~ de moarte a dușmăni cumplit. /<lat. horrire (Sursa: NODEX )

ÚRĂ uri f. 1) Sentiment puternic de antipatie profundă (față de cineva sau de ceva). ◊ ~ de moarte aversiune foarte mare. 2) Atitudine dușmănoasă; ostilitate; vrajbă. [G.-D. urii] /v. a (se) urî (Sursa: NODEX )

-ÚRĂ1 suf. „sare a unui hidracid”. (< fr. -ure) (Sursa: MDN )

-ÚRĂ2 elem. uro2-. (Sursa: MDN )

ÚRĂ s. v. dușmănie. (Sursa: Sinonime )

ÚRĂ s. v. palma-pământului. (Sursa: Sinonime )

URÎ vb. 1. v. dușmăni. 2. v. plictisi. (Sursa: Sinonime )

A (se) urî ≠ a (se) îndrăgi, a (se) iubi (Sursa: Antonime )

Ură ≠ adorație, amor, dragoste, iubire (Sursa: Antonime )

urî (-rắsc, -ît), vb. – 1. A dușmăni, a antipatiza puternic. – 2. (Refl.) A se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – Mr. urăscu, urîre. Lat. hŏrrescĕre, vulg. *hŏrrῑre (Pușcariu 1823; Densusianu, GS, II, 21; REW 4185), cf. alb. uren (Phlippide, II, 644). – Der. ură, s. f. (dușmănie, aversiune; plantă, Gymnadenia conopea); urîcios (var. uricios), adj. (antipatic, nesuferit; ursuz, arțăgos); urîciune (var. uriciune, Mold. urăciune), s. f. (înv., ură, aversiune; plictiseală, urît; stîrpitură, a*****n; hidoșenie); urît, adj. (desfigurat, oribil, hidos; repugnant, josnic); urîtor, adj. (care urăște); urîți, vb. (a sluți); urîțenie, s. f. (hidoșenie). Din rom. provine rut. urytnyi „urît” (Candrea, Elemente, 409). (Sursa: DER )