UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. (Sursa: DEX '98 )
UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire. (Sursa: DEX '98 )
UNITÁR, -Ă adj. care formează un singur tot; omogen. (mat.) vector unitar = versor. (< fr. unitaire) (Sursa: MDN )
UNITÁR adj. 1. v. omogen. 2. v. inseparabil. (Sursa: Sinonime )
unitár adj. m., pl. unitári; f. sg. unitáră, pl. unitáre (Sursa: Ortografic )
UNITÁR ~ă (~i, ~e) Care formează o unitate; care constituie un tot întreg. Partid ~. /<fr. unitaire (Sursa: NODEX )
| unitar adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | unitar | unitarul | unitară | unitara |
| plural | unitari | unitarii | unitare | unitarele |
| genitiv-dativ | singular | unitar | unitarului | unitare | unitarei |
| plural | unitari | unitarilor | unitare | unitarelor |
| vocativ | singular | unitarule | unitaro |
| plural | unitarilor | unitarelor |
