Dex.Ro Mobile
UNÍRE, uniri, s. f. Acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei. ♦ Căsătorie. – V. uni3. (Sursa: DEX '98 )

UNÍRE s. 1. v. asamblare. 2. v. îmbinare. 3. îmbi-nare, prindere. (~ celor două capete ale bârnei.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. v. unificare. 6. v. fuzionare. 7. v. joncțiune. 8. v. căsătorie. 9. îmbinare, împletire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.) 10. v. armonie. 11. (înv.) uniciune. (O strânsă ~ exista între ei.) (Sursa: Sinonime )

Unire ≠ dezbinare, separare (Sursa: Antonime )

uníre s. f., g.-d. art. unírii; pl. uníri (Sursa: Ortografic )

UNÍ3, unesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) aduna unul lângă altul pentru a forma un tot; a (se) împreuna, a (se) alătura, a (se) îmbina spre a forma un tot. 2. Refl. recipr. A încheia o înțelegere, o alianță etc. în vederea unui scop comun. 3. Tranz. și refl. recipr. A (se) lega prin căsătorie, a (se) căsători. – Lat. unire (= unescere). (Sursa: DEX '98 )

A SE UNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înțelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înțelegere. /<lat. unire (Sursa: NODEX )

A UNÍ ~ésc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire (Sursa: NODEX )

UNÍ vb. 1. a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni. (A ~ elementele într-un tot.) 2. v. asambla. 3. v. îmbina. 4. a îmbina, a încheia, a prinde. (A ~ capetele bârnelor.) 5. v. agrega. 6. (LINGV., BIOL., TEHN,) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda. (Doua elemente ale vorbirii se pot ~.) 7. v. unifíca. 8. v. fuziona. 9. v. asocia. 10. v. coaliza. 11. v. căsători. 12. a (se) îmbina, a (se) împleti, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.) (Sursa: Sinonime )

UNÍ vb. v. conveni, înțelege, învoi. (Sursa: Sinonime )

A (se) uni ≠ a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) separa, a se dezuni (Sursa: Antonime )

uní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unésc, imperf. 3 sg. uneá; conj. prez. 3 sg. și pl. uneáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
uni (verb)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) uni unire unit unind singular plural
unește uniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) unesc (să) unesc uneam unii unisem
a II-a (tu) unești (să) unești uneai uniși uniseși
a III-a (el, ea) unește (să) unească unea uni unise
plural I (noi) unim (să) unim uneam unirăm uniserăm, unisem*
a II-a (voi) uniți (să) uniți uneați unirăți uniserăți, uniseți*
a III-a (ei, ele) unesc (să) unească uneau uni uniseră
* Formă nerecomandată

unire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular unire unirea
plural uniri unirile
genitiv-dativ singular uniri unirii
plural uniri unirilor
vocativ singular unire, unireo
plural unirilor